AROMATĂ DE BISTRIȚA

Sinonime: H 1818, Roșu tămâios de Bistrița

Origine: obținut la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Bistrița din încrucișarea soiurilor Favorita lui Clapp x Tămâioasă Robert, omologat în anul 1973.

Autori: D. Blaja, I. Ivan

Fructul

Mărime: mijlocie (130 g);

Formă: piriform ovoidă în partea inferioară și conic trunchiată în partea superioară;

Culoarea epidermei: galben verzuie cu puncte mici cenușii, cea acoperitoare roșie rubinie, iar cea suprapusă purpurie, sub formă de dungi alungite;

Pedunculul: de lungime și grosime medie, mai gros pe parte inferioară;

Pulpa: albă, destul de consistentă, suculentă untoasă, armonios acidulată, aromată, de calitate foarte bună:

Epoca de coacere: ultima decadă a lunii august, în funcție de zona de cultură.

Pomul

• pomul este de vigoare mijlocie spre mare, cu coroana larg-piramidală, relativ deasă; lăstarii de un an relativ lungi, de grosime mijlocie și puțin noduroși, bruni violacei; ramurile de rod sunt numeroase, reprezentate prin pinteni și țepușe;
• Înflorire semitimpurie sau timpurie, lungă (10-12 zile), soi parțial autofertil, polenizatori recomandați: Favorita lui Clapp, Williams, Passe Crassane;
• Sensibil la atacul de Venturia pirina și Erwinia amylovora;
• Soiul produce mult și constant și intră devreme pe rod;
• Nu este pretențios la sol și este destul de rezistent la ger;
• Recomandat pentru consum în stare proaspătă.